Lungi gene albastru se zbat.
Adună-n cochilii de somn nedormit,
Ecouri amare prelinse lasciv.
Cu luciri de smarald,

Lungi gene albastru se zbat.
Acidul din suflet croieste crevasa
În care te scurgi, spre stele s-ajungi,
Și amarnic dorului speranța s-alungi.

Lungi gene albastru se zbat,
Și-mi cânta duios neputința...
Ecouri din ceea ce candva eu am fost...
Mirajul în care ispită-ți voi fi,

Iubindu-ți,trăindu-ți,sorbindu-ți ființa.