Aici mă aflu. Înconjurat de fum
și umbre arse ce lasă-n urmă scrum.
Acum le simt pe toate în sufletul tărcat
ce arde în crepuscul un ochi înlăcrimat,
așa cum arde-un soare.
Păstrez acest moment și perle rare,
precum iubirea veștejită, mereu
se va ascunde-n suflet ca un zeu.
Mă ofilesc? O, nu… Căci anii care sună,
îi spulber cu-al meu gând ce-o să răpună
în timp temut, ce în singurătate,
transformă umbrele în șoapte.