Am găsit în nisipuri umbra Femeii
Și pe mări în furtuni am zărit-o jucând,
Euritmie a morții, își strivea bazileii
Cu doar tremurul gleznei – ca lumina de blând.

Fărădelege a lacrimii prelungind un amurg
Și împietrire a fost, în uitare,
Nesfârșită sau nu, colțuroasă ori lină,
Bântuitu-mi-a veghea – decât somnul mai mare.

Și m-au zidit, și m-au sfărâmat cu blândețe
Mai întâi o femeie, un șirag mai apoi
Și în toate orbitu-m-a o aceeași sclipire
De pe brațul de gheață la Femeii-de-Fum.

O lungime de lance ne desparte acum.