tentaculele mării se-ascund în adâncuri
născând voluptăți ce poartă gânduri
albastrul apus e doar sferă de foc
ce-nghite fire de alb deșirat,
galben încins scăldat de ninsoare
s-a transformat în ploaie de pași
o mână o ține pe alta mai mare
zbor de cocori fugind de răcoare
părul tău negru ciufulește smaralde
umărul greu atârnat de obraz
o umbră pictează pe alta în roșu
scoica e roz, iar vântul e mov
vinul de porto calmează-un echilibru
de șoapte-nghițite și promisiuni
zilei ce pleacă la reciclare,
căci noaptea ce-apare...
e de-mpliniri