Eminescu

Era nostalgic și tânar,
Melancolic și trist.
Ca o umbră de luceferi
A trecut printre noi;
Cu fruntea de gânduri
Cu sute de rânduri.

Citesc și mă-ntreb
Ce nume va fi purtat poezia
ÃŽnainte de rimele sale.

E o dulce-amară
Simfonie de strune
Îngânată de ape,
De stele și codri.

Răsărit și amurg,
Noapte și zi,
Înger și demon,
Cetate și câmp,
Izvorul și marea,
Mireasma teiului sfânt,
Toate se-mbină
Într-un singur cuvânt:
EMINESCU.