Am să rămîn toată viața,
cu nostalgia buburuzei așezate în palmă,
cu bucuria liniștii și-a păcii,
cu sinceritatea căldurii sufletești...
Dar toate astea...dor...
Dor de dragoste,
dor de dor...
Durerea visului terminat în zori,
a balonului de săpun izbit de-o lacrimă,
a inimii frînte de o mînă nefiresc de mare,
după ce-a acordat cu atîta dărnicie,
ideea...drumul...
Bunătatea vine din noi,
dar noi sîntem meschini și răi,
pentru a putea vedea,
pentru a putea acorda,
dar noi sîntem proști...
și la fel de urîți...
și la fel de frumoși...
Vor trece...și ne vom îngropa,
cu nostalgia buburuzei așezate în palmă
Și ce e mai rău...și mai dureros,
este faptul că asta rămîne,
după noi și pentru noi,
stigmatizați în toată plenitudinea
unui spirit etern...

oct.'89