e vina ta c-atata timp se scurge
de la mine pan' la tine, de la tine inapoi,
c-am ramas la fila lectiei de-a plange
in urma despartirii noastre-n doi.


te-am chemat sa fim iar tristi
de dragul zilelor noastre bune,
dar dac-a-si sti ca nu existi
te-as ierta intr-un fel anume.


traiesc mai mult ca din reflex
nici n-am nevoie de-a te minte,
dar sunt gelos ca te iubesc,
ca tot ce simt se poate simte.


si alti barbati cu mult curaj
cu falsitati scrise-n oglinda,
'si vor cere dreptul la filaj,
in bratele lor au sa te prinda.


s-ai sa te vezi cu ei mai des,
dar dreptul fiecare-si cere,
te vor iubi mult prea pervers,
eu te-am iubit dintr-o putere.


vei plange poate de imposibil
ca n-ai gasit iubirea toata
s-atunci iti va parea de tot penibil:
doar resturi de barbati c-o fata.


ai sa te-ntorci c-un an in urma
cand te-am iubit fara cerinte
sperand ca telefonul suna
iertandu-ti vechile sentinte.


dar eu voi fi plecat un timp
si inc-un timp caci nu-mi mai pasa,
am sa-ti explic din drama-n schimb:
e vina ta c-ai fost frumoasa.