masa judecătorilor se-ntindea ascuțit deasupra capului meu
inerțiile se-așezau la masa de scris
în formă de trecere a timpului tăcerile luau loc în culorile juraților.
președinte: neștiința.

cetățene dan alexandru,
ești acuzat de amurg alb și apus nenăscut.
apără-te!



odată am trecut prin fața unei pisici negre cu ochi verzi
la două minute după am văzut-o strivită de kilogramele întunericului
dacă vom analiza noaptea compoziția chimică a iubirii
vom descoperi niște electroni ciudați, proveniți de la ploaie
și un element nou, numit „mai zâmbet”.
așadar?

...


...


...


nevinovat!