Tăcerea care-nvăluie lumina
Mi-aprinde focul tainic din priviri,
Când dorul mă aruncă în vârtejul
Neprihănitei, gingașei iubiri.

Tăcerea mi se zbuciumă-n timpane.
Mă mustră c-am tăcut. Și noi tăceri
Mă mustră îndelung. Vechea durere
Înveninată naște noi dureri.

Dar tu alungi cu-o șoaptă de iubire
Nesiguranța din privirea mea.
Mă simt stăpâna lumii ne-ncăpute,
Simt fericirea de a fi a ta!
................................

Și ce frumos visam așa, odată...
Credeam că am ajuns în paradis!
Doar lacrima ce mi-a rănit obrazul
M-a obligat să mă trezesc din vis.