Iubito care nu exiști
Decât în mintea mea candrie,
Mi-e dor năprasnic să te miști
În jurul meu ca o făclie.

Dar n-ai putere să persiști,
Să fii și veșnică, și vie,
Iubito care nu exiști
Decât în mintea mea candrie.

Ce mult mi-aș fi dorit să riști
O imposibilă beție,
Făclie stinsă ce confiști
Iubirea noastră nașparlie!

Iubito care nu exiști...