iarba ne mangaie picioarele,
vantul ne racoreste trupurile infierbantate de soare
ochii ne lumineaza chipurile

din cand in cand ne privim,
dar nu spunem nimic...
apoi...alergam prin poiana,
lasand iarba sa ne sarute picioarele.
obositi, ne tinem de mana
si privim seninul cerului
atunci, amandoi simtim, pentru o clipa,
ca suntem copiii padurii...