se mântuie și noaptea vieții mele
mai multă lumină dincolo va fi
veniți de luați întuneric – voi spune –
din viața mea fără de nici o zi


când ai ceva din vraja unui râu
care cuprinde și înstrăinează
când ești plecat visând în alte lumi
și cineva așteaptă să îl hrănești acasă


când ai o mamă care plânge
pentru că mort i-apari o umbră-nșelătoare
când cea mai frumoasă iubire
te minte cu nerușinare


când ai prieteni care văd prin tine
și totuși nu întreabă ce ai fi vrut să spui
când porți prăpastia pe gură
când ești al tuturor și-al nimănui


la ce ar trebui să te aștepți
de unde ar putea să vină
un semn al dăruirii fără margini
o clipă de-nțelegere divină


se mântuie și noaptea vieții mele
mai multă lumină dincolo va fi
veniți de luați întuneric – voi spune –
din viața mea fără de nici o zi