sunt unică, în tot acest morman de nickuri,
repet la nesfârșit, nimicuri...
întorci privirea către mine,
îmi pui căluș, fără cuvinte
si vrei să mă dezlegi apoi,
unde s-au dus cuvintele de joi?
privesc fereastra zilelor trecute,
ca să găsesc acolo, vrute și nevrute.
cuvinte dulci, cuvinte rare,
acolo e inima mea, oare?
răspunsul meu îl ști doar tu.
fereastra mea o vezi, dar nu.
mă lași acolo, undeva,
între nimic și ziua mea...