Când mă simțeam
iarba de sub copitele vântului,
Când seratele de vals ale toamnei
se terminau in moartea arămie,
Când marea era o lacrimă
vărsată de o planetă rătăcită
Și vioara-și lăsa amprentele
în nisipul unde pierduse arcușul,
Universul abia gângurea idei
de împreună.