Mi-e oglinda răsfrântă, în cioburi încă nesparte,
gata să se destrame la fiecare fior al privirii.
În șoapte mă pierd și mai capăt o umbră
sub cearcăn. Și straie deșarte mă îmbracă.
De sub pleoapă, răsună irisul pustnic
ascuns în orbită, rămas fără lacrimi.
De patimi ce îngână un gând în crepuscul,
mi-e oglinda răsfrântă, în cioburi încă nesparte.