Rostogol

Pisoiașul meu simpatic
Dă mereu cozii ocol
Este foarte nebunatic
Și îl cheamă Rostogol.

Că mereu se tăvălește
Ca un înnăscut atlet
Are, și nu-i prisosește,
Timp de joacă berechet.

Savurează tot lăpticul
Delicat, lângă măsuță,
Apoi își spală boticul
Cu pufoasa lui lăbuță.

El nu seamănă cu alții,
Nu prinde șoareci deloc,
Are alte înclinații
Că e locatar la bloc.

Mângâie prietenește
Un șoarece bibelou
Și pe urmă se zgâiește
La șoarecii din tablou.