[Colaborare cu Antal Adrian (Seirande Odin). Eu sunt cu liniile impare]

Se poate oare-n suflet să te am,
Să te absorb în întregime,
Precum în universul prea stelar,
Lumina taie-ntunecime?

Se poate, oare, să te fi văzut,
Să fi fost tu aievea,
Să-ți fi simțit privirea mut
Și dorința ce-n ochi ți se vedea?

Pierdută e a mea speranță
Tăiată de al sufletului tău cuțit;
Te-oi mai vedea în astă viața,
Vei ști tu oare ce-am simțit?

Năpăstuit sunt de toate
Și uitat de fericire;
Căci iar îți dau întâietate,
Și doar mort voi ști Iubire.

La același curs, 18.05.05