Când mama mea surâde larg
Ea, poate că nici nu prea știe,
Câtă lumină, câtă bucurie
Primesc prin ochii ei cu drag.

Și chiar dacă o supăr câteodată
Eu știu că blând mă dojenește
Copil fiind greșesc copilărește,
Iar ea se lămurește deîndată.

Aș vrea și eu să pot, la rândul meu,
S-o răsplătesc cum se cuvine,
Atât cât am să pot de bine
Și-orcât mi s-ar părea de greu.

Cum mama mea-i o zână bună
Ce stă mereu la mine-n casă,
Eu îi doresc să fie sănătoasă
Și veșnic "fiule" să-mi spună.