ca o plapumă primăvara m-a dezvelit
gol, în fața oglinzii mirosind a galben
deși îl văd, mă întreb ce formă are sufletul
că parcă prea mi se pare amibă
fagocitând în poezie pixul care nu mai scrie
iubirile ce nu mai sunt colțul rugint de container

să nu-l săruți niciodată
s-ar putea să-ți scuipe-ntre ochi o poezie
pătat să rămâi nu sună frumos
să nu-i desenezi jumătăți de inimi roș-aurii
s-ar putea să te trezești contaminat cu o boală
mortală cancer la suflet poezie


ce formă are sufletul dacă nu de poezie?