Îmi trece viața

Îmi trece viața, Doamne, și nimic
Dar nimic bun nu am făcut pe lume,
Zadarnic mi-ai dat suflet, mi-ai dat nume,
Te-am tot vândut pe-un sfanț, sau firfiric...

Zadarnic viața peste mine trece...
Nu fac nimic. Doar Tu, prea bun, îmi dai
Minunea de-a avea și cânt, și grai
Și-a Te mări pe-o vreme-atât de rece...

Dă-mi, Doamne, ceva. Nu știu nici eu ce.
Dă-mi rugăciunea. Binele. Iubirea.
Cu trupul meu să îți cinstesc mărirea,
Cu sufletu-mi să scriu la oameni: E!

E Dumnezeu! Părinte al dreptății.
E Dumnezeu! Al celor calzi și buni.
E Dumnezeu! Al milei, libertății,
Eliberării de păcat, îți spun.

Dă-mi, Doamne, ceva, să îți fie straie.
Să-ți fie pâine, cântec, adăpost.
Să-Þi cad la suflet, eu, cel din gunoaie.
Și din păcate. Dă-mi un fir de rost.

Dă-mi, Doamne, ceva, sufletul să-ți bucur.
Ca unui tată, mâna să-i sărut.
Și în Lumina-Þi sfântă să mă scutur.
Să-mi fii și viitor. Și început.