După Pierre Ronsard

"Când ai sa fi bătrână"

"Când ai să fi bătrână", zbârcită și oloagă
Ai să-ți aduci aminte că in vremuri mi-ai fost dragă
Și-mi vei citi, târșindu-ți piciorul prin odaie,
Această poezie, dar cin'te asculta oare ?

Cei de lângă tine urechi nu au s'audă
O babă foanfă, știrbă și de un timp nătângă
Ce numele îmi rostește, și cu înțelepciune
Ei sigur au să creadă ca-i doar o rugăciune.

Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos
Voi căuta odihna sub fagul cel umbros,
Iar tu, o babă șchioapă și de curând și surdă ,

Mă vei jeli prin lume și nimeni nu te ascultă.
De aceea iți spun : iubește azi cât poți;
De mâine pe tine va fi pământ de nouă coți.