Minunea de a fi

Din slăbiciunea mea, te laud, Tată.
Și-aș vrea cu Tine, pururi, să fiu una.
Lumina Ta să-mi mângâie micimea,
Și umbra Ta să fiu, adevărată.

Din toată viața mea aș vrea să fug.
Să-mi fii orice potecă și cărare.
Să crească rugăciunea tot mai mare
În gândul meu, asemeni unui rug.

Din tot ce sunt, cuvântu-Ti să rămână.
În psalmii Tăi, curat să mă topesc.
Să nu mai fiu nimic. Să te gândesc
Și să ma rog Luminii Tale până

Mă vei zidi cu suflet îngeresc.

Și-așa, din taină-n taină, să-ți simt mâna
Cum mă alintă-n rug de poezii.
Nimic pe lume, Doamne, de n-aș ști
Aș vrea smerit să-Þi împletesc cununa

Minunii Tale, Doamne, de A FI...