In ceas smerit de seară coboară Doamne, blând
În minte să-mi vorbești și-n inimă și-n gând!

A toate Împărat a Ta e viața mea
În linul sfânt al serii să te slăvesc aș vrea
Vrăjmași cu trup și fără alungă-i în pustiu
De-ntinăciuni mă spală și câte nu le știu!

Păzește-mă Iisuse cu-a Ta Lumină Lină
Ridică-mă la vreme și candelă în mână
Să-ți fie sufletu-mi fecioara înțeleaptă
Pe calea Împărăției Iisuse, Tu mă-ndreaptă!

Mă slobozește Sfinte de lanțul de păcat
De viclenia lumii ce ruga mi-a întinat
De nebunește-am râs de rău am cugetat
Mă slobozește Doamne în Duh Adevărat!

De am greșit cu lucrul, cu gândul sau cuvântul,
Și-n seară rugăciunea nu s-a rostit mereu
Mă iartă Impărate, puterea Ta mă-nalțe
În aripa de înger să-mi ții sufletul meu!

Să-mi ierți și trupul, dă-mi noaptea cât mai lină
De năluciri în noapte mă fă cu tot străină
Să dobândesc curat cuvintele și viața
În fapta milei tale, îngăduie-mi speranța!

Nădejdea mântuirii, la Tine, Preacurată,
Izvor de milostenii, havuz de rugăciuni,
La Fiul Tău, Cuvântul, pe ruga Ta mă poartă
În Duh și Adevăr, cuvinte plecăciuni!

In ceas smerit de seară, aștept pe Domnul,
blând
Cu-a Sa Lumină Lină, sfințească-mi-se-n gând!