“Toate-s trecătoare”


Toate, toate-s trecatoare
Totul vine și se duce
Tot se naște totul moare
Tot cu încetul se reduce.

Trecători ne sînt toți anii
Ești copil apoi crești mare
Și prietenii, dușmanii
Da și-i face fiecare.

Prin gimnaziu,liceu
Toți copii au să vină
Învățînd, muncind din greu
Cineva ca să devină.

Apoi ca un val de ceață
Trec și anii studenției
Te mai schimbi puțin la față
Crește simțul bărbăției.

În acești ani tu ai parte
De beții, frumoase fete
Mai puțin te tragi la carte
De amor iți este sete.

Apoi te căsătorești
Viața-ți este de familie
Fericirea, bucuria
Aici stau la temelie.

Mai apoi apar copii
Rodul dragostei divine
Gingașe flori aurii
Din semințe masculine.

Îi iubești îi vezi crescînd
Și te bucuri că îi ai
Și că pentru ei oricînd
Tu chiar totul o să dai.

Îi ajuți ca pragul școlii
Să-l pășească prima dată
Cureți hainele de molii
Și ești mîndru căci ești tată.

Fac și ei aceași scoală
Timpul și-l petrec în crînguri
Și te apasă ca o boală
Gîndul de a rămîne singur.

Și cînd barba-ți este sură
Și în cap e un alb masiv
Tu cu ochii plini de ură
Vezi că totu-i relativ.

Realizezi că faima trece
Că tot timpul ți-o i-a ție
El hainul o petrece
Dar unde nimeni nu știe.

Vezi ca banii sînt și nu-s
Și că cad de bani imperii
Se tocește ca un fus
Ca coioții fug în prerii.

Și de aceea prețuiește
Fiece și orice clipă
Către viitor privește
Fără teamă, fără frică.