Tainicul drum pornește-acum din mine
Fără să știu unde-i va fi sfârșitul,
Ce piatră dură-mi va știrbi cuțitul,
Ce îndoieli cărarea-mi vor aține.

ÃŽn ierburi arse s-a pornit cositul
Și din tufișuri vălul spaimei vine.
Mirarea umbrei, ochi cu ape line,
Nu mi-a vegheat blajină asfințitul.

De n-am să smulg din piept trudit o fiară
Și-am să mai dau păcatelor vreun rol,
De voi primi în palma mea murdară

Uitări târzii ca-n trup să-mi dea ocol,
Voi fi mereu mormânt curat pe-afară
Dar înăuntru putrezit și gol.



12 august 2004