Sub clar de lună, mut, zeița nopții
Deșartă cufărul de stele pribeginde
Iar în căderea lină, calmă-a sorții
Se cheamă tainic inimi în colinde.

Visul amar, febril mesaj de pace
Alintă zbuciumul de visuri vegetale
Dar tu, pierdută-n umbra care tace
Te dai în lături, când îți ies în cale.

Și-alergi frenetic, tot spre lumi deșarte
Zâmbești, distrată, calm, demonului uitării
Pe când eu tac, și valuri de regrete
Mă poartă-n van pe malul cald al mării.

ÃŽn cruda noapte ce mereu te-atrage
Nu-s stele argintii, nici luna nu mai cerne
Torențial, iubirea care plânge
Căci azi zeița lacrimi doar așterne ...