Frunză verde codru sfînt
din neființă, din descînt
face-m-aș ploaie și vînt
să mă cearnă cerul greu
peste haine noi de zeu
că doar hainele mai sînt
din ce-ai fost cîndva, Cuvînt,
duce vîntu-n zi de vară
glas de piatră monetară.

Domnule, de mai exiști,
cît sînt ochii tăi de triști?