jarul din suflet imi mistuie dorul
cumplit;
in casa pustie-i doar televizorul
de neoprit.
Sunt parasit!
plang .... ma gandesc si iar ma gandesc,
si-n lumea-mi inchisa vise cladesc
Dar orologiul ce spre noapte alearga
imi darama constructia-ntreaga.
irisi-mi inecati in oceanul de lacrimi
privesc cu speranta spre cutia cu patimi
ce se incapataneaza sa sune.
E mut!
din jocul de cuburi si vise nimic nu ramane
ca la-nceput!
A sunat? Mi s-a parut!
Era frumos sa fie-asa
Dar nu!
S-a auzit altundeva.
Si tu?
de ce nu suni? .... de ce nu-mi scrii?
de ce te mai astept sa vii
sa ma invalui in durere.
De ce nu-ti zic la revedere?
N-ai inteles? Este firesc
Caci ... te iubesc!!!!!!