Privesc cetatea șoaptelor din vise
Și părul tău i-acoperă trecutul,
Privesc, ascult și le întreb pe ziduri
-De ce nu vine noaptea să-mi adoarmă gândul?

Privesc cetatea inimilor noastre
Ascunsă undeva în nouri,
Privesc, ascult și le întreb pe păsări
-De ce n-adie vântul să elibereze cerul?

Era odată o cetate
Care pe deal urca să întâlnească luna,
Mă furișam adesea singur,
Să te privesc, să te ascult, să tremur.