Irinei

Nu ne cunoastem... sau chiar nu ne stim !
Iubim , iertam si-apoi din nou iubim
Esti trubadurul cel ranit de soarta
Dar ai un suflet nobil si-o dragoste ce-l poarta.

Ai vocea calda , calma si-un spirit optimist
Dar ce pacat ca este ranit si chiar prea trist.
Rezisti si stai in calea aspra fricii
Iar ca model iti ai numai bunicii.

Sa fi deschisa este ... ceva \"primejdios\"
Asa-mi spuneai cindva si mi-o spuneai frumos
Dar lumea-i din pacate atit de schimbatoare
Si sufletu-ti din tine are si el hotare.

Nu te opiri , iubeste! o faci chiar prea frumos
Ai telul tau in viata si este luminos
Respira libertatea in aer pur de munte
Retragete acolo cu dorurile-ti multe.

Asculta-ti primavara ce-a rasarit in suflet
Iar viata ti-o traieste in dragoste si zimbet
Deschide iar hotarul tacutelor iubiri
Asculta si priveste-ti doar albii trandafiri.