am auzit poetule că micile bucurii le transformi în intime sărbători
că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas
mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri cu doruri simple
îți scriu acum pe-un ton ce nu mi-l mai cunoști
îmi controlez și mersul și atunci când mă opresc
mărunțișurile-mi scapă ca suspinu-n colț de suflet
optimistă nu pentru ziua de azi ci pentru cea de mâine
cuvintele ce-ți vor fi de vreun folos le-nchide în pivnița minții
socoteală să-ți dea poruncindu-le îți vor vorbi

și m-am jurat pe viață astâmpăr neînțeles
nebună mă vei crede îți voi șopti în taină culori
nu-mi lua greșeala drept pedeapsă vrând să mi-o plătești
decât să râzi de alții mai bine…
vino dar aici lângă mine ai răbdare și ascultă ce-ți voi spune
ziua aceea nu știu de mai ții minte când toată sfiala în vinuri am tot pus-o

sleită de puteri voi pune cuvinte născătoare
știi totul poate fi estimat mai puțin sentimentele fascinate de necunoscut
lumea în jur prinde contururi geometrice te caut mă caut mă întorc în zumzetul străzii
mi-ai spus cândva în spatele cuvintelor se desfășoară o complexă viață
ne unim în zbucimul căutărilor altcevaului
țesem ca păianjenul pânze răsucite în iluzia schimbărilor
de când mă știu am iubit deopotrivă slăbiciunile le știu
voi îndrepta vremea ce se joacă la noroc
și poate… undeva într-un ungher al minții îți râzi
fii tu deci acuma mie aspru judecător

ochii tăi devin tot mai floare cu spini
perdea verde de deasupra apei

haide să desfacem figurile geometrice până la nivel de dreaptă
doar acolo se plămădesc enigme și tot acolo se dezleagă
…să ne întâlnim

în culcușul minții