Si astazi
Am pierdut trenul.
Mi-a scapat in ultima clipa.
Am fugit dupa el disperat;
Dar m-a lasat in mijlocul sinelor,
Singur,
Intre peroane si traverse,
Bagaje uitate
Si ziare vechi, imprastiate…
Oricat de devreme m-as trezi,
Pierd trenul,
Care se scoala inaintea mea,
Parca facandu-mi in ciuda.
Dar, intotdeauna,
Fug dupa tren,
Incercand sa ma agat de ultimul vagon.
Capete scoase pe geam
Ma incurajeaza zadarnic,
Stiind bine ca si azi,
Ca in fiecare zi,
Voi pierde trenul.
-Ia trenul urmator,
Ma sfatuieste seful de statie,
Oricum, in trenul asta nu mai aveai loc.
Eu ma intorc dispretuitor
Si soptesc intre doua lacrimi:
- Nu-i nimic…
De fapt nici nu vreau sa prind trenul,
Caci ajunge prea repede
La ultima statie.


Apoi, facandu-i cu ochiul complice,
Pornesc fluierand spre iesire,
In pas de strengar.
Ma opresc,
Intorc capul incet
Si privesc in zare,
Spre un punct in care
Se-mpreuneaza sinele,
Cele doua linii,
Paralele
Ce nu se intalnesc niciodata.


Voi veni mereu tot mai devreme
Si voi fugi dupa ultimul vagon.
Poate ca, odata,
Nu voi mai pierde trenul.
Si, in incurajarile calatorilor binevoitori,
Voi reusi sa ma agat de ultimul vagon.
Si poate, cine stie,
Se va gasi un loc liber
Si pentru mine,
Undeva,
La ultima clasa
A trenului de dimineata.




din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C)