E trista gara,e pustie
Insingurat doar eu astept
Sa vina-un tren....n-as vrea sa vie
C-o sa ma duca-n loc desert.

Plecasem cu speranta-n mine
In minte imi imaginam
Ca vom trai clipe divine
C-alaturi in sfarsit eram.

Ii daruisem cu placere
Iubirea mea--cat pentru doi,
Si s-o pastreze am a-i cere
Ce-am daruit..nu iau-napoi.

Se-aude-un suier..Ce astept?
Se-apropie-a trenului coloana,
Si nu as vrea sa ma indrept
Spre casa mea atat de goala.

Privesc spre monstrul cel de fier
Si o dorinta ma-nfioara:
De ce n-am suflet de otel
Sa nu mai sufar,sa nu doara?

Speranta-n fericirea noastra
Sub roti de fier greu se striveste...
Ma-ntreb privind iar pe fereastra:
Cu ce-am gresit?Ma mai iubeste?

Si ma indrept spre casa mea
Privind pentru ultima oara
Cadavrul ce fuse speranta
Ramas strivit in mica gara...

Sinaia,Railway Station-26.12.2001