Dorința scapără-n privire
și fiecare gest e o chemare
cusută-n fiori, din șapte fire,
a șoaptelor incendiare.

De sub inel răpi tânăra doamnă,
supusă în cântecul trist
al frunzei arămii de toamnă.
Scăldată în luciri de ametist,

sub pasiunea magică ce tună,
iubirea e ascunsă în trecut.
Iar la plecare o să-i spună:
-Rămâi la mine-n așternut.