Ca un zero supra zero stau in nedeterminare
Sufletul mi-l chinuieste o problema ingrozitoare
Te-am vazut trecand pe langa mine, m-ai cucerit dintr-o data
Si tu m-ai vazut pe mine? reciproca adevarata-i?
Nu incerca ca printr-un zambet sa-mi ocolesti intrebarea,
Da-mi sentinta mai degraba, ma cuprinde nerabdarea,
Caci de mi-ai intinde arcul inimii mai mult de
.41; (pi),
Ai trece peste limita si, vai va putea plesni!
Calculand cu algoritmi unghiul sufletului tau
L-am gasit destul de mare ca sa-ncap in el si eu.
Nu cer prea mult de la tine, nu am nici un gand demonic
Numai ca doi buni prieteni sa fim cu raport armonic.
Totu-n mine convergeaza catre-un scop suprem: iubirea
Si din ea imi deriveaza chinul si nenorocirea.
Caci dorinta-i infinita, dar puterea totdeauna
E marginita ca un sinus intre minus si plus una.
Si iubirea n-are maxim creste fara a se opri,
Derivata-i pozitiva oricat si oricum ar fi
Fericirea mea-i o fractie cu numaratorul zero,
Numai de tine depinde s-o modifici scumpa Ana
Caci, daca-i muta pe zero si l-ai pune numitor,
Ea s-ar face infinita, iar eu fericit muritor.
Ecuatie nedezlegata e sufletu-ntreg al tau
si cine incearca s-o dezlege compilca problema mai rau.
Admite-ma lange tine pentru studierea temei
Sa gasim solutiunea care convine problemei.
Stand departe fata-n fata vom fi tot indiferenti
Caci totdeauna iubirea care-i limita sperantei
E invers proportionala chiar cu patratul distantei
De ramai tot radicala si imi neglijezi iubirea
Ca pe a opta zecimala mi se schimba toata firea
Si cuprins de indignare vad inaintea mea ros
Ganduri negre dau navala ca solutiile-n cos.