agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-03 | [This text should be read in romana] |
A crede
Cred in atat de multe Si totusi in atat de putine. Cred in buze, dar nu in miscarea lor, Cred in cer, dar nu in culoarea lui- Cred in suflete pereche dar nu cred ca se intalnesc vreodata... Cred in iubire, dar nu cred ca-mi va sari in drum, Cred in mine cateodata dar nu cred in existenta mea. Cred in atat de multe, cand de fapt ele sunt O,Doamne,sunt atat de putine... Amintiri despre iubire Mi-am adus aminte de iubire Era dulce si sacra. Nu avea forma,nu avea piele era ca aerul de usoara Si la fel de vizibila. Trecea o data prin mine ca aerul prin plamani- hranindu-i, Sau ca sangele prin vene, inducand viata la creier, din centrul inimii. Era ca un gand de idolatrizare- mai luminoasa ca un soare. Amintiri reci Aminteste-mi frigul Ce memoria il stocheaza in camera la care n-am acces. Aminteste-mi clipele la care n-am fost martor niciodata...niciodata. Fa-ma sa vad lucrurile ce vreau sa le vad, ce vreau sa mi le amintesc Dar in care n-am fost niciodata...niciodata. Deschide-mi porti ale memoriei care nu au existat, si inchipuiri ale imaginatiei care pot trece drept amintiri. Poate ai timp odata, Vreodata...vreodata. Ate In jurul nostru Un numar absolut uimitor de ate Leaga bucatile de lume intre ele. Leaga atele copacul de pamant si norii gri de cerul albastru. Leaga atele aerul de plamani si sufletul strans de sine, Si norii de nori, si cerul de cer, si sufletul de suflet Si polenul florilor de albine- Si nu in ultimul rand,pe tine iubire...te leaga de mine! Axioma Si voi muri. Nu asta facem toti odata? A fi sau a nu fi- Moartea nu este plata. Si voi muri, Nu-i asta obiceiul nostru? Si nu voi sti- Care ii este rostul. Si voi muri, Cu stelele in brate- Pentru a-mi aminti Luminile din ate. Si voi muri Lasand si altii sa moara In lumea asta gri- In care ingeri coboara. Catre inalt Mergeam prin nori Cu capul dezvelit lipit de stele- Din noapte pana in zori Dezbracat de sange,oase si piele. Cuprindeam cerul intre palme Citindu-i fiecare punct razvratit, Si gandurile sale calme- Imi aminteau de timpul parasit. Zburam pe deasupra boltei instelate Sarutam pe buze ingeri goi- Erau albi,si aveau aripi plate Erau albi si aveau ochi de strigoi. Aveam aripi Dar aripile mele erau din plus. Ele nu mai puteau sa zboare. Nu mai puteau parasi pamantul cum nu ma mai puteau parasi nici pe mine... Devenisera inutile si incolore si ma corodau pe dinauntru. Erau din plus,si erau de jucarie Si maturam pamantul cu ele. Si era o vreme in care Maturam norii si stelele si nepatrunsul cerului grena; O vreme cand erau albe- In care cunosteau zborul si planarea catre infinitate. Dar erau alte vremuri...altele...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy