In tăcerea perfecta,
Construita din petale albastrii,
Ma invart in miros de iasomie.
Deschid usile bantuite
De frescele inghetate
Si cad in galbenul lui Van Gogh.
O mana ma trage
Si cu privirile
Imi ridica un zid de scari.
Cad, pasind pe ele
Ca sa ma indrept
Spre alt holism.