printre gratii de menajerii
gândurile își intind brațele păroase cerșind atenție
vino neamule să vezi ce n-ai mai văzut
o idee cu două capete
târgoveții trec nepăsători cu încetinitorul
dintr-o parte într-alta a zilei

în mijloc e roata mare
două câte două iluziile se ridică și coboară crispate
în balans
de sus lumea se vede furnicar de vieți paralele
din praful drumului
cerul pare dintr-o dată atât de departe

totul se vinde totul se cumpără
priviri hulpave se tocmesc pe câte-un vis
schimbând la troc vorbe tocite de atâta folosință
e timpul când iubirea însăși devine o marfă
iar versurile ajung să nu mai valoreze
nici două parale

cuvintele s-au strâns ghem
unele într-altele
mirosind a bâlci de duminică
la marginea unui oraș prăfuit de câmpie
matrioști lăcuite și multicolore
în rest inutile