Desigur, făuresc furnici
Și singur iar le mân spre mare
Firave vieți, în disperare
Vor merge cu pași mici.

Desigur făuresc furnici
Frecind pămintul cu copita;
Și mici, și gri, prind viaț-aci
Ca marea să le-nghită.

Furnicile mă părăsesc;
Bătrânul cal ce sunt genunche
Și, în curând, voi devenii
Pământul, peste care, gri,
Furnicile vor trece, vii.