(printre paranteze, despre norii oglindă-șapte-ani-de-ghinion)

S-a ars un bec peste stradă.
Acum plouă pe întuneric și fulgerele transpiră îngrozitor
de emoția unei posibile avansări în funcție la
Departamentul Adevăr.
(ziceți mersi ochiului că-nu-e-de-pisică
ziceți mersi nopții că-nu-e-zi)

Era și păcat să fie făcute covoare
(să nu-mi spuneți că nu știați
„Dumnezeu calcă pe nori”, așa credeați?
desculț pe nori ha-ha-ha
nu știați nu știați nu știați)
covoare
Călcate-n picioare
Ascunse sub soare
Scoase din meniuri și înlocuite cu fructe de mare.
(marea se vrea tot mai cer...
s-a inversat orizontul ca punct de reper;
nu, steaua de mare nu se face cometă
nu, galaxiile nu înoată și nici albastrul nu se repetă)
Nu că era păcat?

S-a ars becul de peste stradă.
Lăsați-l pe Edison, el ce treabă are?
(cineva dă din cap a dezaprobare)
„Electric să muște din lună
Pentru că luna nu e soare..”

E parcă mai alb cerul
Măriți-le salariul, faceți-le program de 8 ore
(lumină)
lăsați sunetul mai în urmă, mult mai în urmă..
norii trebuie să moară
nu să vorbească...
(și de ce să moară negru când pot muri alb?)

lăsați tunetul să se afunde în Chris Rea
lăsați ferestrele deschise să intre apa în aer
să intre apa în praf
să intre apa în voi

(lăsați copiii să doarmă, lăsați copiii să doarmă...)

păcat că și-a pus toată lumea termopane
și cenzurează ploaia ca pe un xxx
interzis sub 18 ani... de parcă 18 e o vârstă
18 e un număr
șaptișpe optișpe nouășpe douăzeci!
(vezi tataie că știu? Dă-mi acadeaua, dă-mi-o!)

(lăsați copiii să doarmă, lăsați copiii să doarmă...)