Vedere dinspre patru zări

când mi se face dor de tine
mă iau cu vulturii la sfadă
culeg un crin din pustiime
numai zeița să mă vadă


când mi se face dor de vis
ți-iau ochii și mi-i pun de veghe
să văd în patru zări deodată
la mii de mii de mii de leghe

când mi se face dor de munte
cu părul tău mă infașor
să nu m-atingă nici o rază
să fiu ca norul de ușor


când mi se face dor de mare
îți fur sprânceana și-o transform
într-o mulțime de gondole
pe irisul cuneiform

tu ești aceea ce mă chemi
când mi se face dor de dor
pe o planetă fără timp
a versului nemuritor