mă iubești
o dată la multe femei
îmi iei trupul
ca pe o simplă fructă
niciodată pârguită prea mult
pentru tine
mă frămânți până la pierdere
de tine în mine
ca și cum ar fi
singura ta ființare
de la începuturi
și până la ultimul trai
nefericit


mă iubești
fără liniște
în cearceafuri rupte
de pașii tăi mereu plecați
mă cauți
numai în sângele tău
niciodată în suflet
spiritul meu
nu te mai preocupă
între două pasiuni
fremătătoare
înfiorând
numai draperiile albe
mereu lăsate


tu nu mă vezi
îmi pipăi fiecare mișcare
spre tine rotindu-mă iar
între sânii
prea albi
între coapsele
mirate
lași întrebând mituri
mă doare
ca un fel de îndepărtare
niciodată atingerea ta reală
mereu dus
între femeile
ce nu te-au iubit


mă iubești
ca pe o nălucă
trezește-mă din vis






(Foto: D.L., Muzeul Rodin, Paris)