salopeta nopții
e sufocată de sânge de cozi de stele de praf de lună
insinua(n)te prin nările sufletului
care-ți mestecă privirea
în cazanul nevăzut al bolții

la intersecțiile gândurilor
întunericul cedează trecerea în dureri stereotipe
se naște adevărul
din uterul (ne)potolit al dec(+ad+)enței

pârâuri limpezi de heruvimi și serafimi
privirea ta