zilele leprei se scurg
în ceaunul omului greu
precum mațele unui bou
îndrăgostit de ultima pășune,

solzii șarpelui iluminat
sub neonul duhului sfânt
îmi croiesc armura tristă
ca un cântec de pui adormit
de laba motanului descălțat,

săgeata războinicului despică
negrele valuri de răget de umbră
și din creștetul craniilor curge
cununa de lauri a victoriilor
și-a imnurilor și-a odelor
și-a steagurilor fluturate în praf
și-a sfinților cocoțați
pe capetele catedralelor,

tânăra coasă a morții bătrâne
își execută vocația de vampir
prin case și pe drumuri,
dezvelind de sub pătura trupurilor
adevărata natura a lucrurilor,

liniștea blândă a florilor de pădure
visând împerecherea prin fluturi
sau prin adiere de molcom vânt
îmi sună în timpane precum
ieșirea din ouă a primilor pui.


ascultă, începe furtuna tinere râu,
începe furtuna tinere câmp,
începe furtuna tinere om,
precum Pelin începe să cadă
și-oceanele spume de-otravă
se vor porni a scuipa înspre noi;
începe furtuna și renăscutul Zeu
va-ncepe să tune cu glasul din cer
și fiii maimuțelor vor privi
pentru prima și ultima dată spre El.