în deltă singurătatea unisex
leagă oameni de luntre
cu șomoioage aprinse
pescarii fugăresc sânge dobrogean
ca pe-o turmă de iepuri cenușii
peste bărbile lor grele
se-alintă trestiile

poți desena cu degetul mic goliciunea
liniei orizontului
ai voie să trăiești până-n pânza
freatică a sufletului tău
orice zbor și orice clipocire

în deltă deseori se nasc ca-ntr-o iesle
povești
din țipătul lișiței ce-ascute zorii
în cuib

înveți pe de rost alfabetul absențelor
te cobori deasupra epavelor
deasupra talazurilor
un felinar rămâne mereu aprins
un felinar precum un Iisus pe ape
justificând sensul vâslei

mana cuvintelor nu te-atinge-n pustiul deltei
ceruri botezate cu scrumbie
se lasă seara pe umerii tăi
alungându-ți poemele

ele se-ntorc hoțește prin stufăriș
cântate de lebede

uită-ți numele
aici până și soarele a naufragiat
pe-un recif de nori
lasă-ți haina pe ponton
să-ți fluture ca o eșarfă trecutul

la întoarcerea pe asfalt
realitatea-ți va rămâne în gât
ca un os de pește