nimic mai trist decât mireasa aceasta
din care curge un soare
peste netimpul copiilor
nimic
nimic
nimic
mai de lepădat decât spațiul
bunicilor barbie
tricotând ultimul 6 din șirul
de 3 încercari de reducere la absurd
la poalele unui măr
nimic mai contra naturii decât
copacul fără un cuib de cocor
mai gară ca trenul
uroboros scrâșnind pe liniile moarte:
“dați-mi o depărtare și voi cuceri lumea!”
nimic, nimic, nimic
la fel de puțin aleatoriu
ca extragerea sferei lui 7 din urna
celor 49 de capete de acuzare
nu cunosc.