Manifest

La Palatul Giudecca
La Ponte dei Sospiri,
E tristă juna Rosa.
Iar dogele Francesco
Pândește Himera
ÃŽn carnavalul voluptos
Întinsă pe covoare,
E tristă juna Deqa.

E în balans gondola
La Ponte dei Sospiri
Numai melancolia
Trubadurilor poeți
Și numai mușchiul rece
Și temelia caldă,
Pot face ca să râdă
Măștile de bal.

Iar porumbeii roz,uimiți,
ÃŽncercuiesc gondola
ÃŽmi fac sute de planuri
ÃŽncercuiesc faleza
Șoptesc și Chiara,și Deqa
Dar gândul e la juna Rosa
Și dac-ai fi creștină,
Și dac-ai fi păgână
Tot Rosa te numesc.

Pe fondul alb,un padre
A convertit cu trudă
Chiar asfințitul roșu.
Mă fermeca o pianistă
Dintr-o chilie franciscană
Pierdută tinerețea
Timpul-de pomană,
Iar crucifixul mut.

-Clarissa te numești?
Atunci am privit masca
I-am pus un grav păcat.
Nici Geniul Romantic
Nici Sfântul Sacralist
Nu are îndurare
În fața unei vâsle
Ce te lovește sec:
Perche non vuoi sparire?
Pianul s-a închis.