Undeva marea mușcă mereu din același mal
ca o imensă clepsidră cu incisivii încleștați în carnea aceleiași clipe

Undeva noi suntem la fel
iubindu-ne între dune imense de soare portocaliu

Dacă ar fi să murim chiar acum
trupurile noastre împletite ar împlini în continuare timpul
în ritualuri de dragoste nesfârșită

De aceea îți spun iubitule
niciodată să nu te mai temi de umbre

și nici de trecerea lor