cineva mi-a zidit in carne manastiri
anotimpurile veneau se inchinau pios
la altarul asezat intre nopti
ca o delimitare a spatiului
interior
prin fanta uitata deschisa evadam
uneori cu delfinii coapselor
ademeneam sfintii peretilor
visele mele evadau odata cu mine
se inaltau
aveau fracturi deschise din cauza caderilor
libere
inrudirile cu ingeriii erau
intamplatoare
acum locuiesc in cerul al noualea
pe stanga
bate o singura data