agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-15 | [This text should be read in romana] | Submited by Ionovici Titi
Statuile albastre, în parcul prins de ceață,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc... Și singur printre ele doar eu mai rătăcesc Și-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață. Aleele deșarte, ca brațe iubitoare, Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări... Și ca un suflu tainic al stinsei depărtări Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare. Viorile din crânguri suspină-o melodie. Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit; Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un rătăcit, Răsună ca din basme a nopții simfonie. Statuile veghează și-ascultă-n parc cum cântă Când luna arde-n aer - nespusele splendori, Povestea repetată din noapte până-n zori, Ce spune de-o vieață și de-o iubire sfântă. ... Mereu lumina ninge; aleele sihastre Se pierd alene-n patul de iarbă-mbălsamat Și-n noaptea gânditoare, prin parcul fermecat, Doar luna lung sărută statuile albastre.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy